Omagiu la ceas aniversar
Cine a fost Ecaterina Teodoroiu? De ce este momentul să căutăm să înţelegem actele sale eroice? Să pătrundem tainele eroismului ei? Să ascultăm ritmul inimii ei şi să încercăm să dezvăluim câte ceva din profunzimea sufletului ei. Dorim să-i preamărim devotamentul, curajul şi jertfa. Pentru noi, dar mai ales pentru tinerele generaţii, este ea, oare, un model?
Ecaterina nu este o eroină de imitat pentru gesturile şi faptele sale, ci pentru tăria ei de caracter, pentru dragostea de ţară, de libertate şi de dreptate, care au însufleţit-o. Fără să-şi dea seama, în felul ei, Ecaterina a fost o vizionară, întrucât a luptat pentru un ideal de unitate şi modernitate, conştientă fiind doar că acest război este drept pentru poporul ei. Dimensiunea tragică a existenţei ei reiese tocmai din voinţa de a-şi depăşi teama lăsând loc îndrăznelii.
În acest an al centenarului, este o datorie să ne amintim cu veneraţie de ea.
Am remarcat căderea în uitare a eroinei noastre naţionale, din ultimul timp, explicată de unii cercetători prin exagerata ei reprezentare în scop propagandistic, ca arhetip al sentimentului patriotic, exaltat demagogic, în perioada comunistă.
Dar ceea ce mi-a declanşat dorinţa de a contribui, chiar dacă modest, la reabilitarea ei în conştiinţa colectivă, a fost interesul manifestat în ultimii ani în occident pentru participarea României la Primul Război Mondial, element ocultat multă vreme de istoricii de aici. Reînviorarea acestui interes este datorată în special unor istorici militari francezi care s-au aplecat cu precădere asupra conlucrării dintre cele două armate. Astfel, au fost readuse în atenţia specialiştilor câteva nume ilustre din rândul ofiţerilor superiori români, care s-au remarcat în cursul luptelor şi, datorită eroismului cărora, unele dintre evenimente au luat întorsături decisive pentru soarta războiului.
Pe de altă parte, într-o lume în care valorile trebuie să contribuie mai mult la educaţia noilor generaţii, dorinţa de perpetuare a unei vechi tradiţii de cinstire a memoriei celor care s-au jertfit pentru binele naţiunii devine tot mai acută. Trebuie să ne amintim mereu că mormintele eroilor stau de strajă zidurilor cetăţii, conferindu-i prin aceasta nemurirea.
Am început prin a face cunoştinţă cu eroina, pe baza unei documentaţii serioase, realizată la arhivele armatei. M-am aplecat asupra vieţii ei, dorind cu toată fiinţa să aflu mai multe despre ea. Cu cât am avansat în această cercetare, cu atât am înţeles-o şi am îndrăgit-o mai mult. Sunt convinsă că oamenii satului Vădeni, devenit acum un cartier al oraşului Târgu Jiu, vor şti mai bine să preţuiască acest dar minunat, copilul lor, înălţat prin jertfă spre astre, vor şti să cinstească memoria Ecaterinei, „eroina de la Jii”, prin păstrarea casei în care a copilărit, şi vor şti să instaleze o cruce binecuvântată întru slava ei, în apropierea monumentului ridicat în 1936, în mijlocul oraşului, din iniţiativa Ligii Femeilor din Gorj, care adăposteşte rămăşiţele pământeşti ale eroinei.
Omagiul adresat în această carte Ecaterinei Teodoroiu le este adus în egală măsură tuturor femeilor eroine din timpul Primului Război Mondial, precum şi tuturor personalităţilor care au contribuit, într-un fel sau altul, la realizarea României mari.
