Adrian TUDOR-DRĂGHICI

Adrian Tudor-Drăghici este viceprimar al municipiului Târgu Jiu, cu studii în domeniul Securităţii Naţionale şi cel al Managementului afacerilor. Autor al cărţii Oraşul Eroilor. Bătălia de la Podul Jiului şi realizator al filmului documentar Comisarul Popilian, Eroul de la Podul Jiului, coordonează manifestări omagiale închinate eroinei Ecaterina Teodoroiu, precum şi proiectul de restaurare şi punere în valoare a mausoleului acesteia. Este decorat de Ministerul Apărării Naţionale cu distincţia „Partener pentru Apărare, clasa I” pentru proiectele dedicate eroilor din Primul Război Mondial.

„Femeia nu numai că este capabilă să înţeleagă ce este sacrificiul, dar ea ştie mai bine decât oricine să se sacrifice.”

– adaptare după Ivan Turgheniev

S-a scris şi publicat mult până acum despre viaţa eroinei noastre: mărturii, date biografice, documente şi fotografii, dar iată că lucrarea ce îi este închinată aici o aşază acum pe tânăra Ecaterina Teodoroiu în galeria eroinelor ce au ajuns să marcheze istoria lumii. Autoarea cărţii, doamna Mariana Cojan Negulescu, reuşeşte să surprindă formarea acestui mit feminin, aproape singular în istoria noastră, cu o frumoasă solidaritate, iarăşi, feminină. Alături de Regina Maria, Ecaterina sau Cătălina, cum i se spunea, este o eroină veritabilă, care şi-a asumat rolul de soldat în prima linie, în fruntea subordonaţilor săi, bărbaţi. A căzut în cele mai grele lupte din vara anului 1917. Moartea a plasat-o în legendă, dar faptele ei erau deja cunoscute de întreaga armată română, contribuind la mobilizarea acesteia. Fără a fi urmat în niciun fel studii militare şi numai datorită eroismului de care a dat în mod constant dovadă ajunge, drept recunoaştere a determinării, curajului şi vitejiei sale – aşadar, exclusiv prin merite proprii –, să fie promovată la gradul de sublocotenent.

Capitolele cărţii ne introduc pe rând în atmosfera Primului Război Mondial, ilustrând nu numai contextul în care acesta se derula, cât mai ales suferinţele adunate clipă de clipă, deopotrivă pe front şi în rândul poporului. Aflăm astfel despre condiţiile infernale la care erau supuşi soldaţii români, militari instruiţi, care cu greu făceau faţă acestora. Putem înţelege astfel cum o tânără fată ca Ecaterina, prin simpla sa prezenţă în tranşee, şi-a depăşit cu mult condiţia, reuşind nu doar să reziste circumstanţelor potrivnice, ci să le depăşească, încurajându-şi mereu soldaţii şi reuşind să-i facă să creadă cu adevărat că pot învinge.

Determinarea cu care solicită să-l înlocuiască pe fratele ucis în prima linie a frontului face din ea un personaj excepţional în vremuri de excepţie – devine prima

femeie subofiţer a Armatei Române. Acest fapt nu a fost însă uşor de acceptat într-o epocă în care singura îndeletnicire a femeii pe front era îngrijirea răniţilor, iar Ecaterina a trebuit să poarte şi să câştige mai întâi bătălia cu mentalitatea vremurilor, ameninţând inclusiv că îşi ia viaţa în cazul în care nu-i va fi permis să intre în armată şi, deci, în marea luptă.

Foarte bine documentată, cu trimiteri spre lucrări de referinţă care argumentează iscusit subiectul, cartea vine ca expresia unei recunoştinţe pe care i-o datorăm în contextul aniversării Centenarului Marii Uniri. Sursele citate, bogate ca număr, din arhive militare şi civile, din lucrări publicate, articole de presă, facsimile şi fotografii din diferite colecţii muzeale şi particulare, arată că şi această carte a avut nevoie, la rândul ei, de un sacrificiu. Un sacrificiu de timp, de investire personală şi de trăire profundă, menit să întregească bibliografia eroinei prin adăugarea unor noi substraturi şi prin rememorarea datoriei de a ne onora eroii oriunde în lume, întrucât aceştia ne aduc aminte că idealurile pot fi, într-adevăr, atinse – şi în această viaţă, şi dincolo de ea.

Cartea de faţă prezintă, aşadar, portretul unei femei emblematice din istoria României, un adevărat reper moral de care avem mai multă nevoie ca oricând, într-o societate în care afirmarea femeilor în viaţa publică se face de multe ori prin impunere şi nu prin asumare. Valorile pe care Ecaterina a ajuns să le exprime prin metamorfozarea ei, de la simpla condiţie de fiică a unei numeroase familii de ţărani nevoiaşi gorjeni, al cărei vis era să ajungă învăţătoare, la expresia cea mai înaltă a curajului, atribut definitoriu păstrat de istorie cu privire la personalitatea eroinei noastre, constituie mesajul şi subiectul central al volumului pe care vi-l propunem.